Am intrat în vorbă ceva mai serios când eu mă duceam cu căruțul cu Copilul Mic la școală să iau Copilul Mare. Doamna lucra în grădina din fața blocului, înfofolită într-un șal gros. Ne știam și ne salutam de când ne-am mutat noi în bloc, dar doar zâmbeam și atât. Nu mai știu când a început dialogul nostru, dar știu că ce ne-a apropiat a fost faptul că suntem amândouă din Buzău. Doamna nu mai are nimic și pe nimeni de acolo, locuiește acum la fiică în blocul meu, pe partea din față a blocului. Nepotul a crescut mare, nu mai are nevoie de bunica-bonă. Doamna a fost profesoară de limba română. Mă întreabă tot felul de lucruri de pe acasă, cine mai publică, dacă știu de un scriitor anume, care îi trimite cărți și cronici, îl știu, se bucură. Acum două săptămâni mi-a spus: să știi că am verificat. L-am sunat pe x (scriitorul) și mi-a confirmat că te cunoaște. Și pe tine și pe tatăl tău.
-Așa, foarte bine. Să verificați mereu informațiile pe care le vehiculează alții, să nu aveți încredere în nimeni. Dacă cineva vă cheamă la el să vă dea bombonele, să nu mergeți. Continue reading