Dragoș Matei

Capul meu de clasa a șaptea era plin de Roxette, chimie și Dragoș Matei. Ascultam doar Roxette, uram chimia și eram îndrăgostită de Dragoș Matei. Stătea în banca din fața mea și nu avea habar de nimic. Era moale în mișcări și solid la corp, nu se enerva din nimic și nu avea păreri. Părea o felină la soare. Zi de zi așteptam cu nerăbdare să merg la școală, doar pentru că îl vedeam pe el. Mi-as și petrecut toata viața cu el și aș fi acceptat să mă mărit cu el și să-mi devină soacră mama lui și câinele lui să devină al nostru și aș fi acceptat să ne uităm seara la televizor în sufrageria părinților lui. La toate mă gândisem și cântărisem bine situația. Numai că lui nu îi spusesem. Numai gândul că ar putea afla că sunt îndrăgostită de el m-ar fi terminat. Amânam asta pentru mai târziu. La fel și nunta și mutarea la ai lui și serile la TV-ul lor. După câteva luni în care Dragoș Matei se rostogolea la soare, neștiutor și de nimic simțitor, a venit vacanța. Cu inima fără tiv pe margine, am plecat la bunici. Mă gândeam mereu la el și îmi imaginam zilnic cum își petrece el vacanța. Dacă auzeam o glumă, mă întrebam dacă el ar râde. Dacă citeam o cartea, mă gândeam dacă i-ar plăcea și lui.

Venise in curte de curând un motan. L-am luat în brațe.

-Cum îl cheamă?

-Nu i-am pus nume, te-am așteptat pe tine.

-Dragoș Matei, am zis.

-Cine-i ăsta?

-Motanul, așa îl va chema.

-Și cum dracu îl strigăm, după nume, după prenume sau complet? a vrut tataie exact să știe.

-Dragoș Matei îl cheamă, Dragoș Matei îl strigăm, am dat eu verdictul, cu un ciocan invizibil pe o masa judecătorească invizibilă.

Și Dragoș Matei a intrat plictisit și leneș în viața noastră. Cum îl vedeam, cum îl luam în brațe. Nu prea îi plăcea frecvența efuziunilor mele. Când putea, fugea. Când nu, se lăsa luat în brațe cam cu silă și aștepta să-mi treacă cheful de strâns în brațe. Dragoste cu sila se poate! Ba da ba da ba da.

-Lasă-l, că-l omori! Ți-a prins frica, striga mamaie la mine.

După o vreme, a dispărut. Am suferit cumplit. Dragoș Matei adevăratul era în vacanță și nu aveam acces la el până la toamnă, substitutul lui își luase câmpii și plecase de acasă. Nici Roxette nu mă mai putea lumina.

-Eu ți-am spus că îl sufoci și c-o să fugă-n trăznet, mă încuraja mamaie, îmbrățișând un morman de buruiană.

După câteva săptămâni, a apărut dimineața devreme la ușă Dragoș Matei. Era slab si nu părea sănătos. După el veneau patru pui de pisică, trei semănau cu el.

-Na-ți-o! i-a urat mamaie bun-venit. Asta era pisică, nu motan! Tâmpiți am fost! Eu nu vreau pisică în curte, am zis că e motan!

Când a început școala, Dragoș Matei nici nu m-a privit. Am știut din prima zi: capul meu de clasa a opta urma să fie plin doar de chimie si teste la probele de examen.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *