Să nu ni se fâlfâie

-Bine, sunt de acord. Mă înregistrezi când citesc mesajul, dar vreau în sala de ședințe. Nu la mine în birou. Să fie cu ceva decor. Să vii să compui un decor.

Din ce compun un decor? Din roll-up și steaguri. Roll-up eu nu am, trebuie să cer la Agricultură sau la Economic. Și toți lucrează de acasă, nu au mai trecut pe la birou de multă vreme. Între timp s-a schimbat și logo-ul instituției și nu mai avem voie să folosim materiale promoționale cu logo-ul vechi. Cu toate acestea, pentru că uităm sau nu comunicăm între noi, tot mai răsare câte un panou cu logo-ul vechi.

Cele mai multe roll-up-uri au temă agricolă, cel mult economică. Cu toate acestea, le folosim indiferent de eveniment, mesaj și context. Acum șeful trebuie să vorbească despre justiție. Sunt la birou, eu însămi revenită aici după multă vreme. Rătăcesc singură prin birourile goale ale colegilor, părăsite ca după o hiroshimă corporatistă. Fiecare are încă pe birou obiectele de acum un an, când am plecat. Cana preferată, poza cu familia, cu câinele, remindere-le din martie 2020, ultimul print, minuta ultimei ședințe. Sunt un arheolog care gravează printre relicve de dată recentă. Caut un roll-up care să se potrivească mesajului de astăzi pe care îl va transmite șeful meu. Iau eu îl voi filma.

-Să nu fie cu vaci! îl aud că strigă din biroul lui de la capătul culoarului și între noi doi e un ecou suav și serios, care face să vibreze particulele de praf.  Nu am nimic împotriva vacilor, dar m-am săturat de ele.

Așa e. S-a cam exagerat cu vaca în ultima vreme. Cum nu era mai nimeni, niciodată, la birou, a rămas expus același și cel mai inofensiv roll-up, cel cu o vacă, niște lalele și logo-ul vechi. Șeful a făcut mereu eforturi să acopere cu corpul său logo-ul căzut în desuetudine, dar vaca apărea de fiecare dată peste umărul lui drept, de parcă ar fi păscut în spatele lui cât el vorbea în fața camerei despre justiție, drepturile omului, drepturile copilului, economie circulară, orașe inteligente. Lalelele la fel, scoteau capul în stânga lui.

Deci nu cu vaci, deși e agricol, nu cu logo vechi, deși habar nu am dacă avem și cu logo nou. Caut prin birouri. Ar trebui să începem filmarea cât mai curând, să fim gata la timp, înainte să înceapă conferința online. Nu găsesc ce îmi trebuie. Îl sun pe Andrei, colegul de la Agricultură.

-Căca-m-aș în văcuțele lu’ șefu, îmi răspunde el la salut. Ce tot aveți cu posterul ăla? Altul nu mai găsiți?

-Nu, de aceea te și sun. Unde ar fi altul, mai potrivit?

Urmează un sfert de oră în care milităm la telefon pentru aruncarea roll-upurilor vechi și păstrarea doar a celor bune, informarea tuturor colegilor, o viață sănătoasă, zero zahăr și emisii de carbon și multe alte prostii. Evident că nimic din toate astea nu se va întâmpla. Dovadă că nu arunc roll- up-ul cu vaca, îl pun la loc în dulap. Vom vedea noi ce vom face cu el. Dar am găsit altul, cu o moară și noul logo. Nu este răsunător în imaginație nici acesta, dar măcar are logo-ul bun.

Am deci roll up. Îmi mai trebuie steag. Nici steag potrivit nu avem. Data trecută, când l-am filmat pe șeful, a zis în ultimul moment: vreau drapel. Ce naiba facem noi aici fără drapel? Și așa am realizat că de fapt nu doar că noi am trăit toți anii aceștia în beznă, fără steag, ci că nici măcar nu avem steag de interior, ci doar de exterior. Care e lung, foarte lung. Când îl cumpărasem acum mulți ani, șeful de atunci a zis că nu e bun, nu prea fâlfâie cum trebuie. L-am depozitat în debaraua de la subsol. Data trecută l-am adus din debaraua de la subsol și l-am cărat pe scări până la etajul opt, că nu intra în lift. Când l-am fixat în stativ, am remarcat că străpunge plafonul. Am aplecat stativul cu tot cu steag și am înfipt vârful lui în plafon. Apoi, în timp ce îl filmam pe șeful, m-am rugat să nu se desprindă și să îi cadă în cap în timp ce vorbește despre libertate și obligații. Apoi, în timp ce mă rugam, mi-am dat seama cât de șifonat e steagul.

-Să nu fie șifonat steagul! îmi amintește tot din birou șeful și vocea lui se strecoară până la mine ca un șarpe iute printre bolovani încinși.

Mă uit la steag. Nu e șifonat, e foarte șifonat. O sun pe doamna Letiția. Doamna Letiția se apucă de călcat steagul în sala de ședințe, steagul e mare și eu îl țin de o aripă și când ajunge la partea roșie avem amândouă o tăcere solemnă. Roșul e mereu vertical. Roșul din steag e carnea sacrificiului. Și pentru el, taci.

Gata tot: roll up fără vaci, cu logo nou. Steag din nou înfipt în tavan, călcat și cald ca o mantie. Îl chem pe șeful să filmăm și el zice:

-Dar cine îmi ține foile cu mesajul?

Și mica noastră echipă de montaj face așa: steagul e înfipt in tavan, șeful e înfipt între steag și roll up, doamna Letiția ține foile în fața lui și le dă una după alta pe jos ca Bob Dylan, eu filmez. Mă uit la șeful și mă bucur că steagul acesta  nu fâlfâie bine, ba chiar mă rog să nu fâlfâie niciodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *