Picură la etaj

Aseară am fost la domnul Fantoma, care arată ca un buldog bătrân. Îi atârnă ochii. Expresia. Chipul pare să se grăbească să alunece de pe cap, mânat în jos de forța gravitației. Deschide ușa și așa cum s-a ivit în prag, în niște colanți mulați și o bluză de pijama larg desfăcută la doi nasturi, pare un Hamlet senior din recuzita unui teatru abandonat. L-am scos din pat, deci. Mă recompun, pentru că se uită în ochii mei cu interes și îi spun repede că aud picurând pe ghenă, eu cred că e iar inundație undeva sus, la etajele superioare, că nu se poate să stăm așa, am tavanul făcut praf de la inundațiile anterioare, trebuie să facem ceva, eu nu mai suport, am tavanul făcut praf, aud picurând pe ghenă, probabil e inundație din nou undeva sus. În sfârșit prinde un moment rarisim când iau o gură de aer și intervine ca un profesor de fizică:

-De când?

Ce bine, mă ascultă! Și pornesc iar cu elan, turui, dau detalii, îl privesc în ochi, absorb atenția care simt că se intensifică precum un bulgăre de zăpadă. Continue reading

Ce te faci?

-Eu, când voi fi mare, mi-aș dori mult să merg la New York și să stau o săptămână, zice tatăl.

-Eu, când voi fi mare, mi-aș dori să văd Canada, să merg la make-up artistul pe care îl urmăresc și să îi cer o ședință de make up doar pentru mine, zice Copilul Mare.

-Eu mi-aș dori să devin vânzătoare la Auchan. Să văd multă lume, să vorbesc cu multă lume. Și noaptea să fiu pompieră, cu Mihăiță, care va fi soțul meu și șeful meu. Vom merge cu mașina noastră de pompieri toată noaptea. Dar parcă văd că nu o să fie foarte greu să fac toate astea, că vom avea mulți copii și eu nu o să am timp de nimic.

Eu le servesc supa în farfurii și parcă văd că nu o să-mi doresc nimic altceva când voi fi mare.

Să vezi bine

Ne ținem de mână pe stradă. Aud vești proaste:

-Astăzi Darius l-a împins pe Matei cu tot cu scaun și Matei a căzut pe jos, s-a lovit, aproape și-a rupt ochelarii. Apoi i-a dat un pumn în față lui Cătălin, care și-a mușcat limba. A mușcat-o apoi pe domnișoara Alexandra și i-a zis: te arunc pe geam de nu te vezi! Apoi i-a zis doamnei Mari, care îl întrebase: Darius, ce înseamnă asta?!, deci și ei i-a zis: ia vezi, că te arunc și pe tine pe geam de nu te vezi!

Sunt șocată. Copilul Mic mă privește:

-Dar am și o veste bună.

Ce veste mai poate fi bună după faptele acestui Greuceanu fără reper? Mă uit la Copilul Mic și aștept:

-Vestea bună e că Darius a mâncat astăzi tot din farfurie.

 

 

Să nu ni se fâlfâie

-Bine, sunt de acord. Mă înregistrezi când citesc mesajul, dar vreau în sala de ședințe. Nu la mine în birou. Să fie cu ceva decor. Să vii să compui un decor.

Din ce compun un decor? Din roll-up și steaguri. Roll-up eu nu am, trebuie să cer la Agricultură sau la Economic. Și toți lucrează de acasă, nu au mai trecut pe la birou de multă vreme. Între timp s-a schimbat și logo-ul instituției și nu mai avem voie să folosim materiale promoționale cu logo-ul vechi. Cu toate acestea, pentru că uităm sau nu comunicăm între noi, tot mai răsare câte un panou cu logo-ul vechi.

Cele mai multe roll-up-uri au temă agricolă, cel mult economică. Cu toate acestea, le folosim indiferent de eveniment, mesaj și context. Acum șeful trebuie să vorbească despre justiție. Sunt la birou, eu însămi revenită aici după multă vreme. Rătăcesc singură prin birourile goale ale colegilor, părăsite ca după o hiroshimă corporatistă. Fiecare are încă pe birou obiectele de acum un an, când am plecat. Cana preferată, poza cu familia, cu câinele, remindere-le din martie 2020, ultimul print, minuta ultimei ședințe. Sunt un arheolog care gravează printre relicve de dată recentă. Caut un roll-up care să se potrivească mesajului de astăzi pe care îl va transmite șeful meu. Iau eu îl voi filma.

-Să nu fie cu vaci! îl aud că strigă din biroul lui de la capătul culoarului și între noi doi e un ecou suav și serios, care face să vibreze particulele de praf.  Nu am nimic împotriva vacilor, dar m-am săturat de ele.

Așa e. S-a cam exagerat cu vaca în ultima vreme. Cum nu era mai nimeni, niciodată, la birou, a rămas expus același și cel mai inofensiv roll-up, cel cu o vacă, niște lalele și logo-ul vechi. Șeful a făcut mereu eforturi să acopere cu corpul său logo-ul căzut în desuetudine, dar vaca apărea de fiecare dată peste umărul lui drept, de parcă ar fi păscut în spatele lui cât el vorbea în fața camerei despre justiție, drepturile omului, drepturile copilului, economie circulară, orașe inteligente. Lalelele la fel, scoteau capul în stânga lui.

Deci nu cu vaci, deși e agricol, nu cu logo vechi, deși habar nu am dacă avem și cu logo nou. Caut prin birouri. Ar trebui să începem filmarea cât mai curând, să fim gata la timp, înainte să înceapă conferința online. Nu găsesc ce îmi trebuie. Îl sun pe Andrei, colegul de la Agricultură. Continue reading