-Este Malu prost or nu este? V-am spus la toate că este!

-Și de ce, mă rog, zici că e prost? Ce a făcut de zici că e prost?

-Păi s-a însurat cu Corina care știe toată lumea ce fel de poamă e. Când te însori, oricât ai fi de luat de val, că ești îndrăgostit, că nu mai poți de iubire, că așa și pă dincolo, nu verifici și tu, nu întrebi și tu mă da ce trecut o fi având fata asta? Să nu te trezești că e prea târziu și după aia ce mai faci, apare și copilul, mai poți să te desparți? Poți, da mai greu. Și suferă și copilul. Complicat.

-Lasă că s-a interesat el, a știut că a mai umblat și ea, na, ca tot tineretu’ din ziua de azi, ce, mai e ca pe vremea noastră? O mai fi umblat și ea, da’ de când e cu el, gata, s-a potolit. Plus că s-a orientat și el, și-a dat seama că el cu patru frați, cu ce să se aleagă din sărăcia aia de la mă-sa, acolo, la câmp? Așa, ea singură la părinți, are ceva avere și de la mă-sa mare și de tac-su mare, teren, vie și colo și colo, grădină și colo și colo, e, tot se adună, nu poți să zici. De la mă-sa ce-ar fi luat Malu? Praful de pe tobă.

-Daa, dom’le, deștept Malu. Nu-i prost. Nu poți să spui că e prost, totuși. S-a gândit bine.

-Da, păi s-a gândit. Și uite, e însurat de bine, de rău, de 19 ani cu Corina. Are fata lor 19 ani.

-Păi da, s-a grăbit s-o facă. Astea toate sunt poame bune în neamu’ lor. Și mă-sa, și bunică-sa, tot una și una.

-Cam așa. Malu a tot lucrat pe ici pe acolo, e băiat descurcăreț. Și priceput pe deasupra. N-a stat o zi acasă în toți anii ăștia. A lucrat în restaurant la Buzău în centru, pe Cuza Vodă, nu oricine ajungea acolo, mai ales pe vremea aia. Da’ s-a încurcat cu Corina, ce-o fi făcut, ce-o fi zis, că l-au dat afară. Prost.

-L-or fi prins cu mâna la bani. Nu-l dădeau afară că s-a încurcat cu o fufă. Cine știe ce învârteli necurate o fi făcut p-acolo. Că l-o fi dus mintea, e isteț când vine vorba de de-astea.

-Cică s-a dat o colegă ospătăriță la el, așa am auzit. Și el a tot refuzat-o, că o fi, că o păți, până cică i-a pus mâna în gât lu aia. Și aia i-a făcut reclamație. Prost. Acum ce mare scofală că se dădea aia la el? Mare brânză, ce, doar n-o fi fost primul. Ce credea, că nu se mai mărită Corina cu el dacă află? Păi nu lăsa aia din mână așa bărbat, mai ales că-i și frumos. Da’ dacă atât l-a dus mintea…

-Nu de la colegă i s-a luat lui, nu, nu. E deștept, nu se lăsa el prostit. Ascultă la mine, a ciupit și el din bani. Dacă nu curge, pică, doar știi matale. Plus că dup-aia, după ce l-au dat afară și s-a angajat cu ziua în construcții, ba zidărie, ba pus gresie și faianță, ba pus acoperiș, ba ridicat ditamai casa, fiind deștept și priceput, l-a tot chemat lumea. Că a auzit de el că-i harnic și se pricepe. Avea dever.

-Da, dar și acolo a mai ciupit. Nu se lăuda el că îl lasă stăpânii singur în casă și el lucrează de zor, dar nu pleacă acasă fără un sac de ciment, fără niște gresie sau faianță, o șurubelniță, ceva acolo, ce poate să ciupească și el? Păi nu-i el prost? Ce-o fi zicând, că nu se prinde lumea? Că sunt toți chiori și tâmpiți? Și-o fi dat lumea seama și de-aia nu i-a mai prea mers în ultima vreme. Că s-au trezit câte unii fără unelte scumpe și au început să-l bănuiască. S-a dus repede vorba. Plus că începuse să cam facă nazuri, să pună condiții, i se urcase la cap.

-Da’ s-a dus în Austria, i-a aranjat Cristi al Ricăi. Bravo lui, că-i deștept și s-a descurcat. Nu oricine face față. S-a angajat la fabrică. Program bun, salariu bun, viață ca-n sânul lui Avram. Păcat că-i prost și nu-l duce capul că fufa lui, cât e el plecat, își face de cap cu alții.

-Cică a dat o fugă acum trei luni, fără să anunțe. Că i-a zis lui un vecin cică să vină așa, pe nepusă masă acasă să vadă ce face Corina. Că asta s-ar fi încurcat cu unu’ proaspăt divorțat.

-Bravo, deștept. Bine i-a făcut.

-Da, n-a anunțat că vine. Da’ pe la Ploiești a sunat-o s-o întrebe dacă vrea ceva de la nu știu ce magazin mare de p-acolo.

-Mare prost. Prost de n-am cuvinte. Lasă că se întoarce în Austria. Și-o găsi și el p-acolo vreuna să-i sucească mințile. Dacă-i deștept, nici n-află nimeni pe-acasă.

-Nu știu dacă se întoarce, că a căzut în cap de pe o schelă. Ăia l-au pus să-și pună echipamentul și nu știu ce hamuri și el n-a vrut. Prost om. Acum stă în recuperare acasă. El se recuperează și șeful îi dă bani.

-Deștept, așa aș tot sta și eu. E bună Austria asta. Numai să te asiguri că pici în cap.

-Da, dar cât se recupera el, a început să facă muncă la negru și n-ai voie, cică. Mai ales dacă ești în recuperare și șeful îți mai dă și bani. Nici să pleci din Austria n-ai voie. Or el a venit și acasă la soacră-sa. I-a reparat gardul, i-a prășit via. Așa în recuperare cum era. Și l-a văzut Cristi care era și el acasă la mă-sa și cică a sunat acolo în Austria și l-a pârât. Și-acum Malu nostru  a rămas fără nimic, l-au dat afară.

-Doamne, ce prost. Câtă prostie, mi se face rău.

-E, n-a ajuns chiar așa rău. E în șomaj acuma, cică e plătit mai bine ca atunci când muncea în fabrică. Băiat deștept, s-a scos până la urmă, s-o țină tot așa dacă îl duce capul.

-Na că începe să plouă, proaste mai suntem, am stat atâta și nu ne-am gândit că trebuie să ne întoarcem pe jos acasă. Să vezi că ne face ciuciulete până ajungem.

-Uite că am o umbrelă mare în sacoșă. Ce deștepte suntem, să vezi că ajungem acasă fără să ne ude.