Copilul Mare a adus de la o petrecere un balon verde, umflat cu heliu. L-a cărat prin oraș, a traversat parcul, l-a băgat în bloc, l-a adus în casă, cu toată grija cu care o femeie recent devenită mamă își poartă prin lume nou-născutul. Să nu o ia în sus și să nu-l mai pot prinde, a zis ea. Și nici să nu se spargă. Balonul a urmat-o ca un câine mut, recuperat de la gunoi. Venea puțin în spatele ei, cu un cap mare și corp subțire de panglică de plastic. Parcă știa că nu prea are ce căuta printre noi, în casă, dar se strecura în tăcere, ca să nu punem ochii pe el. Nu prea aveai cum să nu pui ochii pe el, e verde și se bagă fix între noi când stăm la masă, când vorbim. Copilul Mare îl trage peste tot după ea, ținându-l din lesă și dându-i foarte puțin drumul în sus. Când e liber, balonul verde urcă sus cu capul în tavan și ne arată doar coada lui de plastic. Între noi e panglica lui, ca un membru al familiei prea înalt. Când nu îl cară între noi copilul Mare, îl aduce Copilul Mic. Și așa, balonul verde e mereu între noi când vin de la serviciu, când stăm la masă, când facem baie, când merg la culcare fetele, când sunt în pat, când căutăm dimineața șosete în dulap, când facem ghiozdanul. E ca ruda nepoftită pe care te prefaci că nu o bagi în seamă, dar te irită cumplit. La un moment dat, m-am enervat și le-am spus să nu-l mai aducă mereu cu ele, să-l țină legat. Să rămână măcar în camera lor. Ce ne incurcam mereu de el? Nu mai putem sta de vorba din cauza unui balon? Balonul asculta mut, cu capul lipit de tavan.

În seara asta am intrat in casă și balonul nu mai era.

-S-a spart, nu? am zis eu, conștientă că viața baloanelor e scurtă.

Copilul  Mic n-a zis nimic, m-a privit de parcă tocmai făcuse o prostie și nu apucase să-și șteargă urmele. De sub masa din bucătărie ieșea șnurul de plastic lung al balonului. Copilul Mic s-a aplecat, a scos balonul și l-a tras după ea. Când au trecut pe lângă mine, ca doi prieteni neacceptati de lume, ea trăgând balonul de lesă spre camera lor, mi-a zis cu reproș, ca unei nebune dezlantuite:

-Ii e fică de tine!