Timpuri insuficiente

Mega Image, 22:30.

Casierița, concentrată în casa de marcat, tastează, șterge, tastează, numără, șterge. În acest timp, un bătrânel vesel a pus toate produsele în sacoșă și a plecat, după ce i-a urat servici ușor. Casierița nu îl aude. Apasă ENTER și ridică iar capul.

-Fonduri insuficiente…

Se panichează.

-FONDURI INSUFICIENTE!!! Unde sunteți?

Bătrânul e deja la ușă.

-Domnul, unde plecați? V-am spus eu să plecați? Nu părăsiți magazinul așa, cine v-a dat voie? Aveți fonduri insuficiente!!!

Bătrânul se întoarce amuzat, necrezând că poate fi vorba de el.

-Cu mine vorbiți?

-DA! AVEȚI FONDURI INSUFICIENTE!

-Aaa, nu îmi trebuie, mulțumesc. Păstrați-le dumneavoastră!

-Ce să păstrez??!! Aveți fonduri insuficiente!!! Nu aveți bani!!

-Eu? Eu nu am bani? Dacă nu vă place cardul meu, uite. Să vă arăt ce de bani am.

Și deschide amuzat portofelul, îi întinde banii casieriței și o salută vesel, în timp ce ea îl privește descurajată și îi dă cardul gol înapoi.

După bătrân urmează la coadă un student serios, apoi un bărbat fără stare și eu.

Și când casierița vrea să ia la scanat produsele studentului serios, sare ca ars nerăbdătorul și îi flutură casieriței în față o sticlă de bere de 2 l.

-Eu vreau primul!

-Așteptați puțin, că imediat vă vine rândul. Întâi e domnul.

-Hai, domle, că mă grăbesc. Ce facem atâta gură din nimic? Am mașina afară! Mă grăbesc! Ce, nu puteți să mă luați pe mine primul?

-Păi stați așa. toată lumea se grăbește! Întâi e domnul…

-Lăsați, să treacă dânsul, dacă se grăbește, cedează studentul serios.

-Așa, vezi? Vezi că se poate?

Și fără să mai aștepte, trece pe lângă toți, se apropie de casieriță, îi smulge berea tocmai scanata, aruncă o hârtie de 50 pe tejghea și fuge spre ieșire.

Fata îi ia uluită și se întoarce către el:

-Staaați, unde plecați??? Berea face 4 lei și dumneavoastră mi-ați dat 50!!!Stați așa! Restul!!!

-Eu ți-am spus că mă grăbesc, dă-i naibii de bani, eu nu mor după bani!

Și a dispărut în noapte și în căldura asfaltului.

Am izbucnit în râs. Casierița a zâmbit doar puțin, ușor îngrijorată.

-Recunoașteți că o seara cu doi clienți ca ăștia face toți banii.

Iese din îngrijorare și zice repede:

-Nu, nu mai ziceți de bani. Să nu mai aud de bani! Nu vedeți câte probleme am cu banii?

 

 

 

Timpul e diferența

-Doamna, între noi doi, dar și între toți oamenii, totul este o chestiune de timp. Adică cine pleacă primul, cină mai stă. Înțelegeți?

Înțeleg. Și vântul umfla perdelele CFR-ului, în timp ce Adi (35), fost preot, actual electrician, îmi spune acest adevăr bând o Cola la jumate, iar trenul se lipește de văzduh.

 

Dezvoltator personal la domiciliu

-Mami, tu mă iubești pe mine?

-Evident, până la cer și înapoi!

-Bine. Dar pe Y o iubești?

-Desigur! Și pe ea tot până la cer și înapoi.

-Bine. Dar pe tati îl iubești?

-Și pe el, tot așa.

-Și pe părinții tăi îi iubești?

-Da, exact la fel.

-Dar pe tine te iubești, mami?

-Nu prea. Nu cred ca mă iubesc prea mult.

-Așa ar trebui, mami. Eu pe mine, uite, mă iubesc.

Și Copilul mic, cu mâinile ei de 3 ani și opt luni, și-a mângâiat inima prin tricou.