Copilul Mic e cel mai încăpățânat copil mic din lume. Îi plac la nebunie niște pantofi mici în magazin. Încerc să îi explic de ce nu are rost să îi probeze: pentru că sunt mici. Nu are rost. Ba are rost. Face scandal. Se uită oamenii la noi. Ca să scap, îi dau un pantof. Satisfăcută că un urlet i-a adus deja victoria, se așază și probează pantoful. E mic, cum spuneam.

-Ei vezi, ce ți-am spus? Nu am zis eu că sunt mici de tine? Că nu are rost să mai încerci?, savurez eu momentul meu de izbândă asupra iluzionării, gesticulând cu perechea pantofului.

Netulburată, picior peste picior și convinsă că viața e un șir neîntrerupt de reușite, îmi zice:

-Mami, dă-mi-l și pe cepelant. O să vezi că ăla îmi vine.