În seara asta e iar ședință în M14. Pentru că la noi ședințele sunt literatură și nu prea au de-a face cu concretul, de aceea mă și duc. Între timp am dat copie după contractul aparatamentului și după buletin, în ideea înființării asociației de locatari. Am dat și semnatură că accept să plătim 6 lei pe lună mai mult, doar să scăpăm de datorii și să ne dea apă caldă. De ieri avem apă caldă. Cobor cu tot cu soț la parter, în holul blocului, unde se țin de obicei ședințele. Nimeni. Ne uităm buimaci unde sunt afișele, poate am greșit noi ora. Nici un afiș. Rupte dușmănește. Cine vine pe scari și ne recupereaza? Idiotul. Bătăușul. De curând, drăgălașul. Pe soț îl salută voios, cu o palmă grijulie pe spate.
-Vreți la ședință?
-Da.
-Haideți după mine. E la 1. E mai cald acolo.
Mergem la 1. Idiotul, care seamană cu Petre Țuțea, poartă un fes negru îndesat pe capul cu frunte îngustă. Ne împinge generos pe holul îngust, ca de cămin Grozăvești, și închide ușa după noi fără ca el să intre. E ca băiatul de la discotecă, îi impinge pe fraieri înăuntru.
Ședința se compune din câțiva oameni. Normal, s-a dat apă caldă, acum nu îi mai intereseaza pe frații creștini. Suntem împărțiți în două rânduri: unii pe peretele stâng și alții pe cel drept, într-un clar-obscur de să-ți întinzi șevaletul și să te apuci de măzgălit. Se fumează, desigur. Culmea, de data aceasta masa de oameni e disciplinată, o ascultă pe președintă ca pe mama lor. Noroc că nu pentru mult timp. Continue reading